Credinţele adventiştilor de ziua a şaptea
Adventiştii de ziua a şaptea acceptă Biblia ca singurul lor crez şi consideră că anumite credinţe fundamentale sunt învăţătura Sfintelor Scripturi. Aceste credințe, așa cum sunt expuse aici, constituie înțelegerea și expresia de către biserică a învățăturii Scripturii. Se poate aștepta revizuirea acestor declarații la o sesiune a Conferinței Generale, când biserica este condusă de Duhul Sfânt la o înțelegere mai deplină a adevărului biblic sau găsește un limbaj mai bun în care să exprime învățăturile Cuvântului Sfânt al lui Dumnezeu. 1. Sfintele Scripturi: Sfintele Scripturi, Vechiul și Noul Testament, sunt Cuvântul scris al lui Dumnezeu, dat prin inspirație divină prin oameni sfinți ai lui Dumnezeu care au vorbit și au scris când au fost mișcați de Duhul Sfânt. În acest Cuvânt, Dumnezeu a încredințat omului cunoștințele necesare pentru mântuire. Sfintele Scripturi sunt revelația infailibilă a voinței Sale. Ele sunt standardul caracterului, testul experienței, revelatorul autoritar al doctrinelor și înregistrarea demnă de încredere a faptelor lui Dumnezeu în istorie. (2 Petru 1:20, 21; 2 Tim. 3:16, 17; Ps. 119:105; Prov. 30:5, 6; Isaia 8:20; Ioan 17:17; 1 Tes. 2:13; Evrei 4:12.) 2. Treimea: Există un singur Dumnezeu: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, o unitate a trei Persoane co-eterne. Dumnezeu este nemuritor, atotputernic, atotștiutor, mai presus de toate și mereu prezent. El este infinit și dincolo de înțelegerea umană, totuși cunoscut prin auto-revelația Sa. El este pentru totdeauna demn de închinare, adorare și slujire de către întreaga creație. (Deut. 6:4; Mat. 28:19; 2 Cor. 13:14; Efes. 4:4-6; 1 Petru 1:2; 1 Tim. 1:17; Apoc. 14:7.) 3. Tatăl: Dumnezeu Tatăl etern este Creatorul, Sursa, Susținătorul și Suveranul întregii creații. El este drept și sfânt, milostiv și milostiv, lent la mânie și bogat în dragoste statornică și credincioșie. Calitățile și puterile arătate în Fiul și în Duhul Sfânt sunt, de asemenea, revelații ale Tatălui. (Gen. 1:1; Apocalipsa 4:11; 1 Corinteni 15:28; Ioan 3:16; 1 Ioan 4:8; 1 Tim. 1:17; Ex. 34:6, 7; Ioan 14:9 .) 4. Fiul: Dumnezeu, Fiul etern, S-a întrupat în Isus Hristos. Prin El toate lucrurile au fost create, caracterul lui Dumnezeu este revelat, mântuirea omenirii este realizată și lumea este judecată. Pentru totdeauna cu adevărat Dumnezeu, El a devenit și om cu adevărat, Isus Hristos. El a fost conceput din Duhul Sfânt și s-a născut din fecioara Maria. El a trăit și a experimentat ispita ca ființă umană, dar a exemplificat perfect neprihănirea și dragostea lui Dumnezeu. Prin minunile Sale, El a manifestat puterea lui Dumnezeu și a fost atestat ca Mesia promis de Dumnezeu. El a suferit și a murit de bunăvoie pe cruce pentru păcatele noastre și în locul nostru, a înviat din morți și s-a înălțat pentru a sluji în sanctuarul ceresc în favoarea noastră. El va veni din nou în glorie pentru eliberarea finală a poporului Său și restaurarea tuturor lucrurilor. (Ioan 1:1-3, 14; Col. 1:15-19; Ioan 10:30; 14:9; Rom. 6:23; 2 Cor. 5:17-19; Ioan 5:22; Luca 1: 35; Fil. 2:5-11; Evr. 2:9-18; 1 Corinteni 15:3, 4; Evr. 8:1, 2; Ioan 14:1-3.) 5. Duhul Sfânt: Dumnezeu Duhul etern a fost activ cu Tatăl și Fiul în Creație, întrupare și mântuire. El i-a inspirat pe scriitorii Scripturii. El a umplut viața lui Hristos cu putere. El desenează și condamnă ființele umane; iar pe cei care răspund El îi reînnoiește și îi transformă în chipul lui Dumnezeu. Trimis de Tatăl și Fiul să fie mereu cu copiii Săi, El extinde daruri spirituale bisericii, o dă putere să dea mărturie despre Hristos și, în armonie cu Scripturile, o conduce către tot adevărul. (Gen. 1:1, 2; Luca 1:35; 4:18; Fapte 10:38; 2 Petru 1:21; 2 Corinteni 3:18; Efeseni 4:11, 12; Fapte 1:8; Ioan 14:16-18, 26; 15:26, 27; 16:7-13.) 6. Creația: Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor și a revelat în Scriptură relatarea autentică a activității Sale creatoare. În șase zile, Domnul a făcut „cerul și pământul” și toate lucrurile vii de pe pământ și S-a odihnit în ziua a șaptea a acelei prime săptămâni. Astfel, El a stabilit Sabatul ca un memorial perpetuu al lucrării Sale creatoare finalizate. Primul bărbat și prima femeie au fost făcuți după chipul lui Dumnezeu ca lucrare de încununare a Creației, li s-a dat stăpânire asupra lumii și au fost însărcinați cu responsabilitatea de a avea grijă de ea. Când lumea a fost terminată, a fost „foarte bine”, declarând slava lui Dumnezeu. (Gen. 1; 2; Ex. 20:8-11; Ps. 19:1-6; 33:6, 9; 104; Evr. 11:3.) 7. Natura bărbatului: Bărbatul și femeia au fost făcuți după chipul lui Dumnezeu cu individualitatea, puterea și libertatea de a gândi și de a face. Deși create ființe libere, fiecare este o unitate indivizibilă a trupului, minții și spiritului, dependentă de Dumnezeu pentru viață și respirație și toate celelalte. Când primii noștri părinți l-au neascultat de Dumnezeu, ei și-au negat dependența de El și au căzut din poziția lor înaltă sub Dumnezeu. Chipul lui Dumnezeu din ei a fost stricat și au devenit supuși morții. Descendenții lor împărtășesc această natură căzută și consecințele ei. Ei se nasc cu slăbiciuni și tendințe spre rău. Dar Dumnezeu în Hristos a împăcat lumea cu Sine și, prin Duhul Său, restaurează muritorilor care se pocăiesc chipul Făcătorului lor. Creați pentru slava lui Dumnezeu, ei sunt chemați să-L iubească pe El și unii pe alții și să aibă grijă de mediul lor. (Gen. 1:26-28; 2:7; Ps. 8:4-8; Fapte 17:24-28; Geneza 3; Ps. 51:5; Rom. 5:12-17; 2 Cor. 5 :19, 20; Ps. 51:10; 1 Ioan 4:7, 8, 11, 20; Geneza 2:15.) 8. Marea controversă: Întreaga umanitate este acum implicată într-o mare controversă între Hristos și Satana cu privire la caracterul lui Dumnezeu, legea Sa și suveranitatea Sa asupra universului. Acest conflict a luat naștere în cer când o ființă creată, înzestrată cu libertatea de a alege, în exaltare de sine a devenit Satana, adversarul lui Dumnezeu și a condus la răzvrătire o parte din îngeri. El a introdus spiritul răzvrătirii în această lume când i-a condus pe Adam și Eva în păcat. Acest păcat uman a avut ca rezultat denaturarea imaginii lui Dumnezeu în umanitate, dezordinea lumii create și eventuala distrugere a acesteia în timpul potopului mondial. Observată de întreaga creație, această lume a devenit arena conflictului universal, din care Dumnezeul iubirii va fi în cele din urmă justificat. Pentru a ajuta poporul Său în această luptă, Hristos trimite pe Duhul Sfânt și pe îngerii loiali să-i călăuzească, să-i protejeze și să-i susțină pe calea mântuirii. (Apoc. 12:4-9; Isaia 14:12-14; Eze. 28:12-18; Geneza 3; Rom. 1:19-32; 5:12-21; 8:19-22; Geneza 6-8; 2 Petru 3:6; 1 Corinteni 4:9; Evrei 1:14.) 9. Viața, moartea și învierea lui Hristos: În viața lui Hristos de ascultare desăvârșită față de voința lui Dumnezeu, suferința Sa, moartea și învierea, Dumnezeu a oferit singurul mijloc de ispășire pentru păcatul uman, pentru ca cei care prin credință acceptă această ispășire să aibă viață veșnică și întreaga creație să înțeleagă mai bine iubirea infinită și sfântă a Creatorului. Această ispășire perfectă confirmă dreptatea Legii lui Dumnezeu și harul caracterului Său; pentru că ea ne condamnă atât păcatul, cât și ne asigură iertarea. Moartea lui Hristos este substitutivă și ispășitoare, reconciliătoare și transformatoare. Învierea lui Hristos proclamă triumful lui Dumnezeu asupra forțelor răului, iar pentru cei care acceptă ispășirea le asigură victoria finală asupra păcatului și morții. Ea declară Domnia lui Isus Hristos, în fața căruia se va pleca orice genunchi din cer și de pe pământ. (Ioan 3:16; Isaia 53; 1 Petru 2:21, 22; 1 Cor. 15:3, 4, 20-22; 2 Cor. 5:14, 15, 19-21; Rom. 1:4; 3:25; 4:25; 8:3, 4; 1 Ioan 2:2; 4:10; Col. 2:15; Filip. 2:6-11.) 10. Experiența mântuirii: În iubire infinită și mila Dumnezeu l-a făcut pe Hristos, care n-a cunoscut păcat, să fie păcat pentru noi, pentru ca în El să fim făcuți dreptatea lui Dumnezeu. Conduși de Duhul Sfânt, simțim nevoia noastră, ne recunoaștem păcătoșenia, ne pocăim de greșelile noastre și exercităm credința în Isus ca Domn și Hristos, ca Înlocuitor și Exemplu. Această credință care primește mântuirea vine prin puterea divină a Cuvântului și este darul harului lui Dumnezeu. Prin Hristos suntem îndreptățiți, înfiați ca fii și fiice ai lui Dumnezeu și eliberați de stăpânirea păcatului. Prin Duhul, suntem născuți din nou și sfințiți; Duhul ne reînnoiește mințile, scrie legea iubirii lui Dumnezeu în inimile noastre și ni se dă puterea de a trăi o viață sfântă. Rămânând în El, devenim părtași naturii divine și avem siguranța mântuirii acum și la judecată. (2 Cor. 5:17-21; Ioan 3:16; Gal. 1:4; 4:4-7; Tit 3:3-7; Ioan 16:8; Gal. 3:13, 14; 1 Petru 2 :21, 22; Romani 10:17; Luca 17:5; Marcu 9:23, 24; Efeseni 2:5-10; Romani 3:21-26; Col. 1:13, 14; Rom. 8 :14-17; Gal. 3:26; Ioan 3:3-8; 1 Petru 1:23; Romani 12:2; Evr. 8:7-12; Eze. 36:25-27; 2 Petru 1: 3, 4; Rom. 8:1-4; 5:6-10.) 11. Creșterea în Hristos: Prin moartea Sa pe cruce, Isus a triumfat asupra forțelor răului. Cel care a subjugat spiritele demonice în timpul slujirii Sale pământești le-a rupt puterea și s-a asigurat de soarta lor supremă. Victoria lui Isus ne dă biruință asupra forțelor malefice care încă caută să ne controleze, în timp ce umblăm cu El în pace, bucurie și asigurarea iubirii Lui. Acum Duhul Sfânt locuiește în noi și ne dă putere. Dedicați continuu lui Isus ca Mântuitor și Domn, suntem eliberați de povara faptelor noastre trecute. Nu mai trăim în întuneric, frica de puterile malefice, ignoranța și lipsa de sens a fostului nostru mod de viață. În această nouă libertate în Isus, suntem chemați să creștem în asemănarea caracterului Său, comunicând cu El zilnic în rugăciune, hrănindu-ne cu Cuvântul Său, meditând la el și la providența Sa, cântând laudele Sale, adunându-ne pentru închinare și participând. în misiunea Bisericii. Pe măsură ce ne dăruim în serviciul iubitor celor din jurul nostru și în mărturisirea mântuirii Lui, prezența Sa constantă cu noi prin Duhul transformă fiecare moment și fiecare sarcină într-o experiență spirituală. (Ps 1:1, 2; 23:4; 77:11, 12; Col 1:13, 14; 2:6, 14, 15; Luca 10:17-20; Ef 5:19, 20; 6:12 -18; 1 Tes 5:23; 2 Petru 2:9; 3:18; 2 Cor. 3:17, 18; Fil 3:7-14; 1 Tes 5:16-18; Matei 20:25-28; Ioan 20:21; Gal 5:22-25; Rom 8:38, 39; 1 Ioan 4:4; Evr 10:25.) 12. Biserica: Biserica este comunitatea credincioșilor care mărturisesc pe Isus Hristos ca Domn și Salvator. În continuitate cu poporul lui Dumnezeu din vremurile Vechiului Testament, suntem chemați afară din lume; și ne unim împreună pentru închinare, pentru părtășie, pentru instruire în Cuvânt, pentru celebrarea Cinei Domnului, pentru slujirea întregii omeniri și pentru proclamarea Evangheliei în întreaga lume. Biserica își trage autoritatea de la Hristos, care este Cuvântul întrupat, și din Scripturi, care sunt Cuvântul scris. Biserica este familia lui Dumnezeu; adoptate de El ca copii, membrii săi trăiesc pe baza noului legământ. Biserica este trupul lui Hristos, o comunitate de credință a cărei Însuși Hristos este Cap. Biserica este mireasa pentru care Hristos a murit ca să o sfinţească şi să o cureţe. La întoarcerea Sa în triumf, El Își va înfățișa Sine o biserică glorioasă, credincioasă a tuturor veacurilor, cumpărare a sângelui Său, fără pată și riduri, ci sfântă și fără cusur. (Gen. 12:3; Fapte 7:38; Efes. 4:11-15; 3:8-11; Mat. 28:19, 20; 16:13-20; 18:18; Efes. 2:19- 22; 1:22, 23; 5:23-27; Col. 1:17, 18.) 13. Rămășița și misiunea ei: Biserica universală este compusă din toți cei care cred cu adevărat în Hristos, dar în zilele din urmă, un timp de apostazie larg răspândită, o rămășiță a fost chemată să păzească poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. Această rămășiță anunță sosirea orei judecății, proclamă mântuirea prin Hristos și vestește apropierea celei de-a doua Sale veniri. Această proclamare este simbolizată de cei trei îngeri din Apocalipsa 14; coincide cu lucrarea de judecată din ceruri și are ca rezultat o lucrare de pocăință și reformă pe pământ. Fiecare credincios este chemat să aibă un rol personal în această mărturie mondială. (Apoc. 12:17; 14:6-12; 18:1-4; 2 Corinteni 5:10; Iuda 3, 14; 1 Petru 1:16-19; 2 Petru 3:10-14; Apoc. 21 :1-14.) 14. Unitatea în Trupul lui Hristos: Biserica este un singur trup cu multe mădulare, chemat din orice neam, neam, limbă și popor. În Hristos suntem o nouă creație; diferențele de rasă, cultură, învățătură și naționalitate, precum și diferențele dintre înalți și josnici, bogați și săraci, bărbați și femei, nu trebuie să dezbină între noi. Cu toții suntem egali în Hristos, care printr-un singur Duh ne-a unit într-o părtășie cu El și unii cu alții; trebuie să servim și să fim serviți fără parțialitate sau rezerve. Prin revelația lui Isus Hristos în Scripturi, împărtășim aceeași credință și speranță și ajungem la toți într-o singură mărturie. Această unitate își are sursa în unitatea Dumnezeului în trei, care ne-a adoptat ca copii ai Săi. (Rom. 12:4, 5; 1 Cor. 12:12-14; Mat. 28:19, 20; Ps. 133:1; 2 Cor. 5:16, 17; Fapte 17:26, 27; Gal. 3:27, 29; Col. 3:10-15; Efeseni 4:14-16; 4:1-6; Ioan 17:20-23.) 15. Botez: Prin botez ne mărturisim credința în moarte și învierea lui Isus Hristos și mărturisește despre moartea noastră față de păcat și despre scopul nostru de a umbla în viață nouă. Astfel, Îl recunoaștem pe Hristos ca Domn și Mântuitor, devenim poporul Său și suntem primiți ca membri de către biserica Sa. Botezul este un simbol al unirii noastre cu Hristos, iertarea păcatelor noastre și primirea noastră a Duhului Sfânt. Este prin scufundare în apă și depinde de o afirmare a credinței în Isus și de o dovadă a pocăinței de păcat. Urmează instruirea în Sfintele Scripturi și acceptarea învățăturilor lor. (Rom. 6:1-6; Col. 2:12, 13; Fapte 16:30-33; 22:16; 2:38; Mat. 28:19, 20.)16. 16. Cina Domnului: Cina Domnului este o participare la emblemele trupului și sângelui lui Isus ca expresie a credinței în El, Domnul și Mântuitorul nostru. În această experiență de comuniune Hristos este prezent pentru a întâlni și întări poporul Său. Pe măsură ce ne împărtășim, proclamăm cu bucurie moartea Domnului până când El va veni din nou. Pregătirea pentru Cină include autoexaminarea, pocăința și mărturisirea. Maestrul a rânduit slujba spălării picioarelor pentru a semnifica o curățire reînnoită, pentru a exprima dorința de a ne sluji unii altora în smerenie asemănătoare lui Hristos și de a ne uni inimile în dragoste. Slujba de împărtășire este deschisă tuturor creștinilor credincioși. (1 Corinteni 10:16, 17; 11:23-30; Matei 26:17-30; Apoc. 3:20; Ioan 6:48-63; 13:1-17.) 17. Daruri și slujiri spirituale :Dumnezeu dăruiește tuturor membrilor bisericii Sale din fiecare epocă daruri spirituale pe care fiecare membru trebuie să le folosească în slujirea iubitoare pentru binele comun al bisericii și al umanității. Date de Duhul Sfânt, care distribuie fiecărui membru după cum dorește El, darurile oferă toate abilitățile și slujirile necesare bisericii pentru a-și îndeplini funcțiile rânduite de Dumnezeu. Potrivit Scripturilor, aceste daruri includ slujiri precum credința, vindecarea, profeția, proclamarea, învățătura, administrarea, reconcilierea, compasiunea și slujirea cu jertfă de sine și caritatea pentru ajutorul și încurajarea oamenilor. Unii membri sunt chemați de Dumnezeu și înzestrați de Duhul Duh pentru funcții recunoscute de biserică în slujirile pastorale, evanghelistice, apostolice și de învățătură, în special necesare pentru a-i echipa pe membri pentru slujire, pentru a construi biserica la maturitatea spirituală și pentru a promova unitatea dintre credinta si cunoasterea lui Dumnezeu. Când membrii folosesc aceste daruri spirituale ca administratori credincioși ai harului variat al lui Dumnezeu, biserica este protejată de influența distructivă a doctrinei false, crește cu o creștere care vine de la Dumnezeu și este construită în credință și iubire. (Rom. 12:4-8; 1 Cor. 12:9-11, 27, 28; Efes. 4:8, 11-16; Fapte 6:1-7; 1 Tim. 3:1-13; 1 Petru 4:10, 11.) 18. Darul profeției: Unul dintre darurile Duhului Sfânt este profeția. Acest dar este un semn de identificare al bisericii rămășiței și a fost manifestat în slujirea lui Ellen. G. Alb . În calitate de mesager al Domnului, scrierile ei sunt o sursă continuă și autorizată de adevăr, care asigură mângâierea, îndrumarea, instruirea și corectarea bisericii. De asemenea, ei clarifică faptul că Biblia este standardul după care toate învățăturile și experiența trebuie testate. (Ioel 2:28, 29; Fapte 2:14-21; Evr. 1:1-3; Apoc. 12:17; 19:10.) 19. Legea lui Dumnezeu: Marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt întruchipate în cele Zece Porunci și exemplificate în viața lui Hristos. Ele exprimă dragostea, voința și scopurile lui Dumnezeu cu privire la comportamentul și relațiile umane și sunt obligatorii pentru toți oamenii din fiecare epocă. Aceste precepte sunt baza legământului lui Dumnezeu cu poporul Său și standardul în judecata lui Dumnezeu. Prin intermediul Duhului Sfânt, ei scot în evidență păcatul și trezesc sentimentul nevoii unui Mântuitor. Mântuirea este toată din har și nu din fapte, dar rodul ei este ascultarea de Porunci. Această ascultare dezvoltă caracterul creștin și are ca rezultat un sentiment de bine. Este o dovadă a dragostei noastre pentru Domnul și a preocupării noastre pentru semenii noștri. Ascultarea credinței demonstrează puterea lui Hristos de a transforma vieți și, prin urmare, întărește mărturia creștină. (Exod. 20:1-17; Ps. 40:7, 8; Mat. 22:36-40; Deut. 28:1-14; Mat. 5:17-20; Evr. 8:8-10; Ioan 15:7-10; Efeseni 2:8-10; 1 Ioan 5:3; Rom. 8:3, 4; Ps. 19:7-14.) 20. Sabatul: Creatorul binefăcător, după cele șase zile al Creației, s-a odihnit în ziua a șaptea și a instituit Sabatul pentru toți oamenii ca un memorial al Creației. A patra poruncă a legii neschimbate a lui Dumnezeu cere respectarea acestui Sabat al zilei a șaptea ca zi de odihnă, închinare și slujire în armonie cu învățătura și practica lui Isus, Domnul Sabatului. Sabatul este o zi de comuniune încântătoare cu Dumnezeu și unii cu alții. Este un simbol al răscumpărării noastre în Hristos, un semn al sfințirii noastre, un semn al loialității noastre și o pregustare a viitorului nostru veșnic în împărăția lui Dumnezeu. Sabatul este semnul perpetuu al lui Dumnezeu al legământului Său etern dintre El și poporul Său. Respectarea cu bucurie a acestui timp sfânt de la seară la seară, la apus până la apus, este o sărbătoare a actelor creatoare și răscumpărătoare ale lui Dumnezeu. (Gen. 2:1-3; Ex. 20:8-11; Luca 4:16; Isaia 56:5, 6; 58:13, 14; Mat. 12:1-12; Ex. 31:13- 17; Ezechiel 20:12, 20; Deut. 5:12-15; Evr. 4:1-11; Lev. 23:32; Marcu 1:32.) 21. Administrație: Noi suntem ispravnicii lui Dumnezeu, încredințați de El. cu timpul și oportunitățile, abilitățile și posesiunile și binecuvântările pământului și resursele sale. Suntem responsabili față de El pentru utilizarea lor corectă. Recunoaștem proprietatea lui Dumnezeu prin slujirea credincioasă pentru El și pentru semenii noștri și prin returnarea zecimii și oferirea de jertfe pentru proclamarea Evangheliei Sale și sprijinirea și creșterea bisericii Sale. Administrația este un privilegiu dat nouă de Dumnezeu pentru a ne hrăni în iubire și a biruinței asupra egoismului și lăcomiei. Ispravnicul se bucură de binecuvântările care vin asupra altora ca urmare a credincioșiei sale. (Geneza 1:26-28; 2:15; 1 Cron. 29:14; Hagai 1:3-11; Mal. 3:8-12; 1 Cor. 9:9-14; Mat. 23:23; 2 Cor. 8:1-15; Rom. 15:26, 27.) 22. Comportamentul creștin: Suntem chemați să fim un popor evlavios care gândește, simte și acționează în armonie cu principiile cerului. Pentru ca Duhul să recreeze în noi caracterul Domnului nostru, noi ne implicăm numai în acele lucruri care vor produce puritate, sănătate și bucurie asemănătoare lui Hristos în viața noastră. Aceasta înseamnă că distracția și distracția noastră ar trebui să îndeplinească cele mai înalte standarde de gust și frumusețe creștină. În timp ce recunoaștem diferențele culturale, îmbrăcămintea noastră trebuie să fie simplă, modestă și îngrijită, potrivită celor a căror adevărată frumusețe nu constă în podoaba exterioară, ci în ornamentul nepieritor al unui spirit blând și liniștit. De asemenea, înseamnă că pentru că trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfânt, trebuie să avem grijă de ele în mod inteligent. Împreună cu exerciții și odihnă adecvate, trebuie să adoptăm cea mai sănătoasă dietă posibilă și să ne abținem de la alimentele necurate identificate în Scripturi. Deoarece băuturile alcoolice, tutunul și consumul iresponsabil de droguri și narcotice sunt dăunătoare pentru corpul nostru, trebuie să ne abținem și de la ele. În schimb, trebuie să ne angajăm în orice ne aduce gândurile și trupurile în disciplina lui Hristos, care dorește sănătatea, bucuria și bunătatea noastră. (Romani 12:1, 2; 1 Ioan 2:6; Efeseni 5:1-21; Filip. 4:8; 2 Cor. 10:5; 6:14-7:1; 1 Petru 3:1- 4; 1 Corinteni 6:19, 20; 10:31; Lev. 11:1-47; 3 Ioan 2.) 23. Căsătoria și familia: Căsătoria a fost înființată în mod divin în Eden și afirmată de Isus a fi o uniune pe tot parcursul vieții între un bărbat și o femeie în tovărășie iubitoare. Pentru creștin, un angajament de căsătorie este atât față de Dumnezeu, cât și față de soț și trebuie încheiat doar între parteneri care împărtășesc o credință comună. Iubirea reciprocă, onoarea, respectul și responsabilitatea sunt țesutul acestei relații, care trebuie să reflecte dragostea, sfințenia, apropierea și permanența relației dintre Hristos și biserica Sa. În ceea ce privește divorțul, Isus a învățat că persoana care divorțează de un soț, cu excepția curviei, și se căsătorește cu altul, comite adulter. Deși unele relații de familie pot fi departe de ideal, partenerii de căsătorie care se angajează pe deplin unul față de celălalt în Hristos pot atinge unitatea iubitoare prin îndrumarea Duhului și hrănirea bisericii. Dumnezeu binecuvântează familia și intenționează ca membrii ei să se ajute unii pe alții spre maturitatea completă. Părinții trebuie să-și crească copiii să-L iubească și să-L asculte pe Domnul. Prin exemplul și cuvintele lor, ei trebuie să-i învețe că Hristos este un disciplinar iubitor, mereu tandru și grijuliu, care dorește ca ei să devină membri ai trupului Său, familia lui Dumnezeu. Creșterea apropierii de familie este una dintre caracteristicile mesajului final al Evangheliei. (Geneza 2:18-25; Mat. 19:3-9; Ioan 2:1-11; 2 Corinteni 6:14; Efes. 5:21-33; Mat. 5:31, 32; Marcu 10: 11, 12; Luca 16:18; 1 Cor. 7:10, 11; Ex. 20:12; Efes. 6:1-4; Deut. 6:5-9; Prov. 22:6; Mal. 4: 5, 6.) 24. Slujirea lui Hristos în Sanctuarul Ceresc: Există un sanctuar în cer, adevăratul cort pe care l-a ridicat Domnul și nu omul. În ea, Hristos slujește în numele nostru, punând la dispoziție credincioșilor beneficiile jertfei Sale ispășitoare oferite odată pentru totdeauna pe cruce. El a fost inaugurat ca Marele nostru Preot și și-a început lucrarea de mijlocire la momentul înălțării Sale. În 1844, la sfârșitul perioadei profetice de 2300 de zile, El a intrat în a doua și ultima fază a slujirii Sale de ispășire. Este o lucrare de judecată de investigație care face parte din dispoziția finală a tuturor păcatului, reprezentată de curățarea sanctuarului ebraic antic în Ziua Ispășirii. În acel serviciu tipic, sanctuarul a fost curățat cu sângele sacrificiilor animalelor, dar lucrurile cerești sunt purificate cu jertfa perfectă a sângelui lui Isus. Judecata de cercetare dezvăluie inteligențelor cerești care dintre cei morți sunt adormiți în Hristos și, prin urmare, în El, sunt considerați vrednici să aibă parte la prima înviere. De asemenea, arată cine dintre cei vii rămâne în Hristos, păzește poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus și, prin urmare, în El sunt gata să fie transpuși în împărăția Sa veșnică. Această judecată confirmă dreptatea lui Dumnezeu în salvarea celor care cred în Isus. Ea declară că cei care au rămas loiali lui Dumnezeu vor primi împărăția. Desăvârșirea acestei slujiri a lui Hristos va marca încheierea probă omenească înainte de a Doua Venire. (Evr. 8:1-5; 4:14-16; 9:11-28; 10:19-22; 1:3; 2:16, 17; Dan. 7:9-27; 8:13, 14) 25. A doua venire a lui Hristos: A doua venire a lui Hristos este speranța binecuvântată a bisericii, marele punct culminant al Evangheliei. Venirea Mântuitorului va fi literală, personală, vizibilă și la nivel mondial. Când El se întoarce, morții neprihăniți vor învia și împreună cu cei vii neprihăniți vor fi glorificați și duși la cer, dar cei nedrepți vor muri. Îndeplinirea aproape completă a majorității liniilor de profeție, împreună cu starea actuală a lumii, indică faptul că venirea lui Hristos este iminentă. Momentul acelui eveniment nu a fost dezvăluit și, prin urmare, suntem îndemnați să fim pregătiți în orice moment. (Tit 2:13; Evr. 9:28; Ioan 14:1-3; Fapte 1:9-11; Mat. 24:14; Apoc. 1:7; Matei 24:43, 44; 1 Tes. 4 :13-18; 1 Corinteni 15:51-54; 2 Tes. 1:7-10; 2:8; Apoc. 14:14-20; 19:11-21; Matei 24; Marcu 13; Luca 21 2 Tim. 3:1-5; 1 Tes. 5:1-6.) 26. Moartea și Învierea: Plata păcatului este moartea. Dar Dumnezeu, care este singurul nemuritor, va da viață veșnică celor răscumpărați Săi. Până în acea zi moartea este o stare inconștientă pentru toți oamenii. Când Hristos, care este viața noastră, va apărea, drepții înviați și drepții vii vor fi glorificați și răpiți pentru a-L întâlni pe Domnul lor. A doua înviere, învierea celor nedrepți, va avea loc o mie de ani mai târziu. (Rom. 6:23; 1 Tim. 6:15, 16; Eclesiastul 9:5, 6; Ps. 146:3, 4; Ioan 11:11-14; Col. 3:4; 1 Cor. 15: 51-54; 1 Tes. 4:13-17; Ioan 5:28, 29; Apoc. 20:1-10.) 27. Mileniul și sfârșitul păcatului: Mileniul este domnia de o mie de ani a lui Hristos cu Sfinții Lui din ceruri între prima și a doua înviere. În acest timp morții răi vor fi judecați; pământul va fi cu totul pustiu, fără locuitori umani vii, dar ocupat de Satana și de îngerii săi. La sfârşitul ei, Hristos cu sfinţii Săi şi Oraşul Sfânt se va coborî din cer pe pământ. Morții nedrepți vor fi atunci înviați și împreună cu Satana și îngerii lui vor înconjura orașul; dar focul de la Dumnezeu îi va mistui și va curăți pământul. Universul va fi astfel eliberat de păcat și de păcătoși pentru totdeauna. (Apoc. 20; 1 Corinteni 6:2, 3; Ier. 4:23-26; Apoc. 21:1-5; Mal. 4:1; Eze. 28:18, 19.) 28. Noul Pământ : Pe noul pământ, în care locuiește neprihănirea, Dumnezeu va oferi un cămin etern pentru cei răscumpărați și un mediu perfect pentru viață veșnică, iubire, bucurie și învățare în prezența Sa. Căci aici Dumnezeu Însuși va locui cu poporul Său și suferința și moartea vor fi trecut. Marea luptă se va termina și păcatul nu va mai fi. Toate lucrurile, însuflețite și neînsuflețite, vor declara că Dumnezeu este iubire; şi El va domni în veci. Amin. (2 Petru 3:13; Isaia 35; 65:17-25; Mat. 5:5; Apoc. 21:1-7; 22:1-5; 11:15.)